Cartea „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, numită și  Scrisorile lui Zgândărilă, este publicată în anul 1942, cu titlul original The Screwtape Letters, și tradusă în limba română în anul 1993. Cartea îi este adresată lui J.R.R. Tolkien, un bun prieten al lui C.S. Lewis, autorul cunoscutei trilogii „Stăpânul Inelelor”. Aceasta conține 31 de scrisori ale unui diavol bătrân pe care le trimite unui diavol mai tânăr, prin intermediul cărora Zgândărilă îl învață pe Pelinișor cum să ispitească persoana convertită de curând, prin diferite tactici.

        Una dintre armele folosite de cel rău asupra creștinului, care este reprezentată în carte, este rugăciunea repetată papagalicește, lipsa de relație autentică cu Dumnezeu. Diavolul mai bătrân îl învață pe cel tânăr să împiedice intenția oamenilor de a se ruga. Cu cât este mai sustras și corupt de lucrurile materiale, cu atât este împins într-un mod lent spre iad. Inima se împietrește, iar omul intră într-o stare de căldicel în care se complace: „Unele epoci sunt căldicele și mulțumite de sine, iar datoria noastră este să-l liniștim ca să adoarmă încă și mai repede.” Omul este mulțumit cu starea în care se află, cu starea de căldicel în care slujește lui Dumnezeu, dar în același timp are anumite plăceri în care-și caută desfătarea. Nu este capabil să se predea în totalitate lui Dumnezeu și astfel să fie în clocot (Apocalipsa 3:15-16). Astfel, individul nu realizează faptul că intră ușor într-o depresie spirituală.

C. S. Lewis (29.11.1898 – 22.11.1963)

    De asemenea, o altă armă folosită de cel rău este istovirea sufletului: „pentru creaturile astea e așa greu să persevereze. Rutina necazurilor, decăderea treptată a ceea ce au iubit în tinerețe… disperarea tăcută de a birui întruna ispitele cronice cu care i-am înfrânt mereu și mereu, monotonia pe care o creăm în viața lor și resentimentul mut cu care îi învățăm să răspundă – toate acestea furnizează ocazii admirabile de istovire a unui suflet prin uzare.” Cel rău cunoaște cât de slabi suntem în fața necazurilor. Ne lăsăm ispitiți iar și iar de anumite pofte și păcate care ne conduc spre o paralizie sufletească. Mai mult de atât, monotonia care se instalează peste viețile noastre odată ce facem mereu aceleași lucruri, ne împiedică să aducem o schimbare în viața noastră. La toate acestea, răspundem cu o stare de nemulțumire, vrem ceva mai mult de la viață, însă suntem incapabili să luăm decizii noi, să ne stabilim obiective, să anticipăm.

Cartea Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr poate fi considerată un avertisment pentru credincioși, o reamintire a felului în care cel rău lucrează – căile sale atât de subtile prin care încearcă să ne îndepărteze de Dumnezeu, fără măcar să luăm seama. Cartea ne îndeamnă la meditație și cugetare a felului nostru de viețuire, să descoperim tacticile prin care cel rău ne înșală și astfel, să luăm o decizie care să ne apropie de Creatorul nostru. Dumnezeu ne poruncește să ne împotrivim celui rău și să rămânem veghetori, pentru a primi la sfârșit cununa.

O altă sugestie de carte ar fi Direcție Divină, scrisă de Craig Groeschel.