Religia și Credința: două cuvinte care sunt folosite de multe ori referindu-se la același aspect. Astăzi însă, vrem să privim la ceea ce ne spune Biblia despre cele două. Iar dacă ne uităm puțin mai atent, putem vedea că sunt expuse ca două lucruri distincte, care nu se manifestă la fel.

De ce vrem să discutăm despre Religie vs. Credința? Pentru că România este o țară foarte religioasă, și întâlnim foarte mulți oameni religioși, dar care dezamăgesc la fel de mult.

Dacă privim în ansamblu, religia în Biblie este descrisă ca un set de reguli pe care oamenii le respectă în ideea că aceste reguli îl onorează pe Dumnezeu, pe când credința este mereu însoțită de o relație personală cu însuși  Dumnezeu. În religie există o anumită rigoare și meticulozitate în respectarea regulilor, care reprezintă doar o manifestare exterioară, nicidecum o trăire profundă care izvorăște din interior. Acest fapt despre religie aduce, din partea omului, o constrângere, o silire în a le îndeplini.

Mulți oameni presupun că Biblia învață despre Religie și Credință împreună, că sunt asemănătoare, dar de fapt, pe cât par ele de similare, pe atât sunt de diferite. Pentru acest video am ales să folosim Biblia ca principal material în definirea celor două, tocmai fiindcă mulți neagă credința în Iisus, pe motivul că nu cred Biblia. Vrem să arătăm cât de greșit este să presupui că știi ce spune Biblia despre un anumit subiect, fără să cunoști cu adevărat toate aspectele pe care subiectul le implică.

Biblia descrie foarte frumos o antiteză între cele două, punând credința pe un loc primar în viața credincioșilor prin faptul că ea izvorăște din inima unui om, nu este un aspect exterior cum e religia. Credința se manifestă în exterior prin trăirea a ceea ce este deja în interior pe când religia o poate practica oricine, având doar o formă de evlavie, cum spune Pavel, fără implicații personale sau convingeri.

Cuvântul RELIGIE apare de doar de 6 ori în Noul Testament și niciodată menționat de Domnul Iisus.  Cuvântul CREDINȚĂ apare de 240 de ori, plus 55 de ori sub forma „credincioșie”.

Biblia ne spune că „Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi  neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” Iacov 1:26-27

Ceea ce Apostolul Iacov spune este că poți face totul după regulile impuse și totuși să nu valoreze nimic. De ce? Pentru că respectând o regulă scăpăm din vedere scopul ei. Lucrurile devin mecanice ori de câte ori intervin în discuție regulile. Un fel de matematică spirituală: dacă faci asta, va rezulta cealaltă. Nu aceasta a intenționat Dumnezeu pentru noi. Să respectăm orbește un set de reguli nu ne duce nicăieri.

Apostolul Pavel spune în Coloseni capitolul 2 „Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru”? Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită (sau auto-impusă), o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva satisfacerii firii pământeşti.”

Tot Pavel spune în Faptele Apostolilor 26:5-7  „Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de-o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.”

Putem observa și în Biblie cât și în zilele noastre cum religia tinde către extremism. Pierdem din vedere multe lucruri când singura preocupare este să fim religioși. Religia ne poate ține captivi, ca într-o cutie pe când credința implică curaj de a ieși în necunoscut, nu să urmăm niște reguli bine stabilite.

Autorul cărții Evrei spune „Și credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.”

Credința izvorăște din interior, din inimă, și se revarsă în tot ceea ce facem. De exemplu, dacă cred că un medicament mă poate vindeca, cum demonstrez faptul că am credință în medicament? Dacă iau medicamentul. Dar pot spune: cred că mă va face bine și să nu îl iau? Acest lucru va demonstra că de fapt nu cred că mă poate face mai bine. Ideea este că mereu credința se va manifesta în acțiuni. Mulți oameni vor spune că au credință în Iisus, însă nu au făcut niciodată ceea ce El a spus să facem. Sunt acești oameni religioși? Cu siguranță, și se mândresc cu religia lor. Dar înseamnă ceva religia aceasta dacă este doar o etichetă pe care ei o poartă? Religia nu conduce la nimic. Ne putem numi oricum și de fapt să fim nimic.

Credința corectă este destinată să conducă la acțiunea corectă. Acțiunea și credința sunt ca două vâsle la o barcă. Sunt necesare ambele vâsle la o barcă să meargă înainte. Una fără cealaltă nu au sens, la fel cum spune apostolul Iacov. Biblia ne învață că Dumnezeu intenționează ca credința noastră și acțiunile noastre să meargă mână în mână. „La ce bun, fraților mei, dacă un om susține că are credință, dar nu are fapte?” (Iacov 2:14). „Așa cum trupul fără duh este mort, tot așa credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:26).

Credința este un dar de la Dumnezeu care te conduce la o relație personală cu Domnul Iisus. Acest lucru nu te poate lăsa să fii la fel. Nu poți să-L ai prieten pe Domnul Iisus și să rămâi cum erai. Religia pe de altă parte ne prezintă un Dumnezeu distant.

Coloseni 2:18-23 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.