Pășind prin ceață călăuziți de Far
Uneori, privim cu frică și neîncredere spre ziua de mâine. Ne îngrijorăm de viitor și ce va aduce el, ce întorsătură vor lua lucrurile din viața noastră. Alteori, ne aflăm la răscruce de drumuri și nu știm ce să facem, ce cale să alegem. Suntem confuzi și nu știm care-i pasul următor. În aceeași situație a fost și Iosafat, unul dintre împărații lui Iuda care a făcut ceea ce este bine înaintea Domnului. În momentul când mobilații și amoniții pornesc război împotriva lui, Iosafat, în spaima sa, alege să-și îndrepte fața spre Domnul și astfel, câștigă războiul (2 Cronici 20:3).
Chiar dacă Iosafat era înspăimântat și îngrijorat, a ales să-și îndrepte ochii spre Domnul și nu spre slăbiciunile, lipsurile lui. Iosafat se vedea fără putere: „Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi” (2 Cronici 20:12), dar alege să-și mute atenția de pe confuzie și spaimă, pe Dumnezeu de la care vine ajutorul.
De asemenea, Iosafat alege să se îndrepte spre Dumnezeu și nu spre oameni. A rămas lângă Dumnezeu, chiar dacă cei din jur se îndreptau spre idoli. A reușit să se diferențieze de lume, să lupte împotriva obiceiurilor vremii: „a alergat la Dumnezeu… și a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel” (2 Cronici 17:4). Iosafat a știut să caute ajutor într-un mod înțelept și sigur. Este un exemplu pentru noi, ca atunci când ne aflăm la răscruce de drumuri și îngrijorările ne copleșesc, să ne îndreptăm ochii spre Dumnezeu care ne îndrumă și ne luminează calea.
Mai mult de atât, Iosafat se recunoaște slab și neștiutor, dar apelează la Dumnezeu pentru că știe că El deține toată puterea în cer și pe pământ: „nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine” (2 Cronici 20:12). Nu știa cum să procedeze când ceilalți pornesc război împotriva Lui, însă știa că are un Dumnezeu puternic și așteaptă ajutorul Lui, aidoma unui copil care așteaptă ajutorul de la tatăl lui. Este incapabil să ia o decizie, nu vede rezolvarea, dar știe că Dumnezeu o are. Și noi ne regăsim adesea neputincioși și întrebători în fața problemelor, nu știm încotro s-o apucăm, însă Dumnezeu ne așteaptă și pe noi să-I cerem ajutorul. Să facem acest prim pas spre atotcunoașterea lui Dumnezeu, ca El să poată lucra în viața noastră.
În concluzie, atunci când „ne abandonăm” în brațele lui Dumnezeu, El alege să lupte pentru noi: „Nu vă temeți…căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15). Numai atunci când conștientizăm că suntem un nimic fără El, numai atunci când depindem de El întru totul, Dumnezeu poate să intervină în chip miraculos. Sinceritatea și vulnerabilitatea noastră atrage mila lui Dumnezeu. Când totul în jur e ceață și nu știm ce să facem, să alegem să ne încredem în El, care se transformă într-un Far pentru corabia vieții noastre!
Ema Turculeț
Ema a absolvit Facultatea de Litere și Masterul Cultură și civilizație europeană la Oradea, iar acum slujește în cadrul departamentului Content Writing.
De la vârsta de 5 ani îi plăcea sa inventeze povești cu care să-i amuze pe alții. Mai apoi, crescând, a învățat să-și scrie gândurile și astfel a descoperit puterea lor vindecătoare. De aici, pasiunea de a scrie, de a crea, de a țese șiraguri de cuvinte. Dorința ei acum este să slujească Domnului prin darurile pe care El le-a pus în ea.
