Pentru unii, Paștele este un moment în care se bucură de venirea primăverii, în care pregătesc o masă îmbelșugată în familie și vopsesc ouă și decorează masa cu iepurași din ciocolată, fără însă, a ajunge la adevărata semnificație și ajungând să-i elimine valoarea creștină și să o transforme într-o zi de vacanță.

Paștele reprezintă o sărbătoare foarte semnificativă în creștinism și este fundamentul credinței creștine. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a împlinit profeția și prin moartea Sa, a dat darul vieții veșnice în ceruri celor care cred în moartea și învierea Sa. Puteți citiți întreaga relatare biblică despre Ziua Învierii în: Matei 28, Marcu 16 și Luca 24. Așadar, Paștele este sărbătoarea Învierii lui Iisus din mormânt în a treia zi după răstignire.

Amintirea învierii lui Iisus este o modalitate de a reînnoi speranța zilnică că avem victoria asupra păcatului. Am putea spune că Paștele este profeția împlinită a lui Mesia care va fi prigonit, va muri pentru păcatele noastre și va învia în a treia zi (vedeți Isaia 53).

Cu o zi înainte de răstignire, Iisus a sărbătorit Paștele împreună cu ucenicii Săi. Acest eveniment noi îl recunoaștem ca fiind Cina cea de Taină. Zilele evreiești erau luate în calcul de seara până seara, așa că Iisus a sărbătorit Cina cea de Taină în seara Paștelui și a fost răstignit în ziua de Paște. În timpul acestei sărbători, Iisus le-a făcut cunoscut apostolilor Săi că pâinea simbolizează trupul său care va fi frânt și vinul, sângele Său, care va fi vărsat pentru iertarea păcatelor (Matei 26:17-30).

Primii creștini sărbătoreau Paștele ca amintire a legământului celui nou, venerându-L pe Iisus, ca miel al lui Dumnezeu (Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)

Pentru evrei, Paștele sau sărbătoarea azimilor este timpul în care își amintesc de exodul lor din Egipt și libertatea primită. Am putea spune că nu este chiar o coincidență, întrucât pentru evrei, atunci, semnifica tot o eliberare de sub robia egipteană, așa cum pentru noi, creștinii, semnifică eliberarea de sub robia păcatului și a morții.

În lumea creștină, Paștele ori s-a sărbătorit deja, pe 4 aprilie, ori va urma sărbătorirea sa duminică, 2 mai 2021. Există o regulă prin care se stabilește data Paștelui. Aceasta a fost stabilită chiar la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea și sună așa: Sărbătoarea Învierii Domnului (popular numită Paște) va fi celebrată în prima zi de Duminică, după lună plină după echinocțiu de primăvară. Așadar, niciodată nu va fi stabilită mai devreme de 21 martie.

Apoi, se așteaptă prima lună plină și în prima duminică după luna plină se organizează sărbătoarea pascală. Însă, există și o excepție de la această regulă: Dacă această duminică se suprapune Paștilor sărbătorite de evrei (14 Nisan), sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.

„Mulți au considerat că data ar trebui să se bazeze în continuare pe timpul Învierii în timpul Paștelui. Odată ce liderii evrei stabileau data Paștelui în fiecare an, liderii creștini puteau stabili data Paștelui calculând trei zile după Paște. Dar pe măsură ce creștinismul s-a îndepărtat de iudaism, unii au ezitat să bazeze sărbătoarea creștină pe calendarul evreiesc.”

Constantin cel Mare, cel care face pasul spre unitatea religioasă a Imperiului Roman, indiferent dacă este vorba despre Credință sau pragmatism politic, este și cel care a dorit să separe complet iudaismul de creștinism, iar Paștele să nu fie sărbătorit în cadrul Paștelui evreiesc. Prin urmare, Conciliul de la Niceea a stabilit sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos să fie sărbătorită într-o duminică și niciodată în timpul Paștelui evreiesc.

Paștele urmează unei perioade de post numită Postul Mare, în care multe biserici alocă timp pentru pocăință și pomenire. Postul Mare începe în Miercurea Cenușii și se încheie în Vinerea Mare, ziua răstignirii lui Iisus. Perioada de 40 de zile a fost stabilită de Papa Grigorie 1 folosind modelul de 40 de zile al Israelului, Moise, Ilie și timpul lui Iisus în pustie.

Săptămâna premergătoare Paștelui se numește Săptămâna Sfântă, sau „Săptămâna Patimilor” și include Duminica Floriilor (ziua în care Iisus a intrat în Ierusalim și a fost sărbătorit), Joia Mare (ziua în care a avut loc „Cina cea de Taină”, în care Isus s-a întâlnit cu ucenicii săi pentru a celebra Paștele ) și Vinerea Mare (când Isus ar fi fost răstignit pe cruce).

Dintre toate simbolurile Paștelui, mielul este probabil cel mai puternic creștin. În afară de faptul că mieii sunt animale tinere născute în primăvară, nu are legături puternice cu tradițiile păgâne.

Mielul provine de la Paștele evreiesc, unde fiecare familie a ucis un miel ca jertfă. Când Hristos a devenit Mielul de Paște pentru toată lumea, mielul a devenit un simbol pentru jertfa Sa.

Suntem obișnuiți ca în timpul unei sărbători să existe anumite obiceiuri și dorința celebrării în familie, însă să nu facem o rutină din celebrarea Paștelui, iar „Hristos a Înviat!” să nu reprezinte doar un protocolar salut fără să nu îi cunoaștem  semnificația și fără să lăsăm ca Învierea Sa să producă o schimbare în viața noastră.

Prin moartea Sa pe cruce şi prin învierea Sa trei zile mai târziu, putem avea acum viața veşnică, dacă credem în El. Însuși Dumnezeu a pregătit jertfa care ispăşeşte păcatele noastre, fapt pe care îl găsiți declarat atât de clar în 1 Petru 1:18-21: „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19 ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. 20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi, 21 care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.”