În viață avem parte de momente când ne simțim la capătul puterilor și nu zărim nicio rază de speranță. Zilele trec și parcă nimic nu se mai mișcă în jur. Cerul parcă tace, ploaia binecuvântării întârzie să apară, iar nori cenușii ne întunecă zarea. Ne simțim pierduți, goi pe dinăuntru și fără vlagă. Drumul este anevoios și ne vine greu să înaintăm. În astfel de momente, se ivește întrebarea: „De ce să mă mai rog, dacă oricum nu se întâmplă nimic?”
De ce să continui să te rogi când răspunsul întârzie
În momentele de așteptare, noi putem dovedi credincioșia și încrederea noastră în El. Fiind răbdători, arătăm că ne încredem în promisiunile Lui pe deplin, chiar dacă în situațiile din viața noastră nu se produce nicio schimbare. Așteptând cu răbdare, noi înțelegem că Dumnezeu are un plan mult mai măreț decât ceea ce ne-am gândit noi. Iar El chiar dacă nu răspunde la rugăciunile noastre imediat sau în momentul dorit de noi, nu înseamnă că El lipsește. Rugăciunea noastră nu e ca o lampă a lui Aladin care să ne împlinească toate dorințele.
Dumnezeu nu lucrează în felul acesta, ci „El va lucra în felul Lui și la timpul hotărât de El”[1]. Important este ca noi să ne punem încrederea în El în orice circumstanță. Dumnezeu vrea să ne dezvolte o încredere neclintită în El că va lucra la timpul potrivit, chiar dacă răspunsurile întârzie să apară. Mai presus de acestea, în astfel de circumstanțe învățăm răbdarea și totala dependență de El.
De asemenea, în aceste împrejurări învățăm că mai mult decât răspunsul la rugăciune, pe care noi îl dorim cu atâta ardoare, Dumnezeu vrea să ni Se descopere mai mult. Noi trebuie să-L dorim mai mult pe El, fericirea noastră să fie apropierea de El, așa cum spunea psalmistul David: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu” (Psalmul 73:28). Atât timp cât noi Îl căutăm pe Dumnezeu doar pentru răspunsuri la rugăciuni și nu pentru Cine este El pentru noi, ne înșelăm singuri. Richard Foster, un teolog creștin spunea: „Binefacerile fizice, profunzimea în rugăciune, învestirea cu putere, discernământul spiritual – toate acestea nu trebuie să-L înlocuiască pe Dumnezeu ca element central”[2]. Binefacerile nu ar trebui să ne aducă mai multă bucurie decât Cel care a făcut posibilă acea binefacere. Nu trebuie să alergăm mai mult după răspunsuri, decât după dorința de a-L cunoaște pe El și a avea o relație reală și personală cu Dumnezeu.
În concluzie, chiar dacă răspunsurile întârzie, acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a uitat de noi sau ne-a părăsit. Chiar dacă Dumnezeu nu lucrează în modul în care Îi cerem noi, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu ne mai iubește. Dragostea lui este necondiționată și nelimitată pentru copiii Săi. El dorește ce e mai bine pentru noi, iar asta uneori poate să însemne și un răspuns care întârzie să apară.
Ema Turculeț
Ema a absolvit Facultatea de Litere și Masterul Cultură și civilizație europeană la Oradea, iar acum slujește în cadrul departamentului Content Writing.
De la vârsta de 5 ani îi plăcea sa inventeze povești cu care să-i amuze pe alții. Mai apoi, crescând, a învățat să-și scrie gândurile și astfel a descoperit puterea lor vindecătoare. De aici, pasiunea de a scrie, de a crea, de a țese șiraguri de cuvinte. Dorința ei acum este să slujească Domnului prin darurile pe care El le-a pus în ea.
