Din punct de vedere istoric, din perspectivă umană, răspunsul este îndeajuns de simplu. Conducătorii evrei au complotat împotriva Lui, Iuda l-a trădat, Irod și Pilat l-au judecat, iar soldații romani l-au executat.

Un număr de persoane și grupuri au fost responsabile de moartea lui. Așa cum spune doctorul Luca „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit și L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” (Fapte 2:23)

Dar mai este un alt unghi din care trebuie privite lucrurile. Așa cum Fapte 2:23 spune, Iisus era „dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu”. Pentru a ajunge la miezul întrebării de ce a murit Iisus, trebuie să ne gândim din perspectiva lui Dumnezeu. Din punct de vedere teologic, putem extrage cel puțin 2 motive principale.

„Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu.” 1 Petru 3:18

Motivul apropierii noastre de Dumnezeu implică faptul că, înainte ca Iisus să moară, noi eram depărtați. Cu privire la acest subiect, Apostolul Pavel și Petru cad de acord: „Dar acum, în Hristos Isus, voi care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.” Efeseni 2:13.

Trebuia să șteargă păcatul nostru pentru ca noi să fim apropiați: „Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate” (1 Petru 3:18). Biblia nu vorbește cu eleganță când vine vorba de neascultarea omului și consecințele neascultării. Iisus își descrie ucenicii ca fiind răi (Matei 7:11), iar Pavel spune în Romani 6:23 că „plata păcatului este moartea”. Toți oamenii sunt condamnați înaintea lui Dumnezeu; păcatele noastre ne separă de El. Caracterul Lui este sfințenie curată și dreptate desăvârșită.

„Dumnezeu Tatăl este arhitectul, Fiul este înfăptuitorul, iar Duhul sfânt este ispășitorul jertfei”

– Graham Cole

Natura substituțională a morții lui Iisus este ideea cheie pentru a înțelege cum Dumnezeu tratează păcatul și ne oferă iertare. Dacă „cei nelegiuiți” suntem noi toți, „cel neprihănit” este Iisus Însuși. Cel care „n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat” (2 Corinteni 5:21) – păcatul nostru – pentru ca noi să putem căpăta îndurare.

Noul Testament folosește mai multe imagini vii pentru a explica adevărul că Iisus a murit în locul nostru. De exemplu, Iisus a plătit prețul pentru răscumpărarea noastră atunci când „Și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10:45). Iisus ne-a împăcat cu Dumnezeu purtând păcatele noastre El Însuși (1 Petru 2:24). „Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte ca să fie, prin credința în Sângele Lui, o jertfă de ispășire” (Romani 3:25), consumând mânia lui Dumnezeu împotriva nedreptății noastre.

Pavel ne reamintește că moartea lui Iisus în locul nostru este de importanță majoră și a fost în conformitate cu Scripturile Vechiului Testament (1 Corinteni 15:3). Moartea Lui împlinește jertfele vechiului Legământ, precum legea jertfei pentru vină, mielul de Paște, și țapul ispășitor din Sărbătoarea ispășirii. El este Robul Suferind care a fost „străpuns pentru păcatele noastre” (Isaia 53:5).

Uneori, predicatori bine intenționați dau falsa impresie că, murind pentru noi, Iisus a determinat un Tată reținut și răzbunător să arate milă. Adevărul este că, din dragoste a trimis Dumnezeu pe Fiul Său, și Fiul Și-a dat viața de bunăvoie: „ Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (2 Corinteni 5:19).

Toate persoanele Trinității erau implicate atunci cu totul în răscumpărarea noastră: „sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu” (Evrei 9:14). Așa cum Graham Cole spune, Dumnezeu Tatăl este arhitectul, Fiul este înfăptuitorul, iar Duhul sfânt este ispășitorul jertfei.

Pavel ne reamintește că moartea lui Iisus în locul nostru este de importanță majoră și a fost în conformitate cu Scripturile Vechiului Testament (1 Corinteni 15:3). Moartea Lui împlinește jertfele vechiului Legământ, precum legea jertfei pentru vină, mielul de Paște, și țapul ispășitor din Sărbătoarea ispășirii. El este Robul Suferind care a fost „străpuns pentru păcatele noastre” (Isaia 53:5).

Asta nu înseamnă că nu știam nimic despre Dumnezeu înainte de moartea lui Hristos. Grija lui providențială pentru creație arată dragostea Sa. Iar promisiunile Lui pentru Avraam arată preocuparea Lui pentru întreaga lume. Dar la cruce, vedem punctul culminant al legământului cu Israel, și asistăm la dovada dramatică și finală a iubirii și dreptății Sale.

Două texte din Romani clarifică acest lucru: „Dar Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Moartea lui Hristos alungă orice îndoială a faptului că Dumnezeu ne iubește. Ne asigură de faptul că indiferent ce viața ne aduce, noi ne putem încrede că „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Romani 8:32).

Iisus a murit, de asemenea, ca să demonstreze dreptatea lui Dumnezeu: „Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie…o jertfă de ispășire, ca să-ȘI arate neprihănirea Lui” (Romani 3:25).

„La cruce nu vedem doar dragostea lui Dumnezeu, dar seriozitatea cu care tratează păcatele noastre”

Dumnezeu nu ne iartă închizând ochii la păcatul nostru sau trecându-l cu vederea. Iertarea este costisitoare pentru acela împotriva căruia s-a greșit. La cruce nu vedem doar dragostea lui Dumnezeu, dar și seriozitatea cu care tratează păcatele noastre.

În altă parte a Noului Testament, învățăm, de asemenea, că Iisus a murit pentru a demonstra înțelepciunea, puterea și gloria lui Dumnezeu.

Există multe alte motive pentru care Iisus a murit. Acestea includ biruința asupra răului, inaugurarea noului legământ și oferirea unui exemplu de dragoste jertfitoare. Dar două motive vitale sunt: să ne aducă aproape de Dumnezeu și să ne reveleze caracterul lui Dumnezeu.

Unde am fi dacă Dumnezeu nu Și-ar fi trimis Fiul să moară pentru noi? Fără cruce, noi am avea „mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu” (Efeseni 4:18).

Poate cunoști sloganul „ Un animal de companie e pe viață, nu doar pentru Crăciun”. Sunt tentat să născocesc alta: „Moartea lui IIsus e pe viață, nu doar de Paște”. Deoarece crucea, spune Leon Morris, „domină Noul Testament”.

Mă rog ca fiecare dintre noi să ne alăturăm lui Pavel spunând „Eu nu mă voi lăuda decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea a fost răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume.” (Galateni 6:14).